O revenire a minunatei Alice din vacanta de vara aduce si o viziune cotidiana a ceea ce inseamna Fericirea pentru ea.
Mehh: Cum se poate defini fericirea? Cum o vezi din perspectiva ta?
Alice: Notiunea cea mai indefinibila, cea mai abstracta, labila, retractila, evanescentă – uite-o nu e!? Cea cu milioane de fatete, cite capete, atitea fericiri... Pentru Biblie, fericiti sint cei saraci cu duhul. Marturisesc ca am cunoscut o sumedenie de oameni saraci cu duhul si nu mi s-a parut ca inoata in fericirea de a fi mostenitori ai Imparatiei Cerurilor. Pentru coafeza mea e ca intruchiparea fericirii sa fie cacofonica Monica Columbeanu. A te culca cu miliardele pigmeului Iri te transporta, probabil, in orgasme apoteotice.
Mi-am adus aminte de o fraza dintr-o carte ce mi-a ramas gravata in memorie: „Singura fericire consta in asteptarea fericirii“. Nu mai stiu cine a spus-o.
Iata deci fericirea pe post de Godot.
Toata viata am asteptat ceva, ceva la fel de indefinibil ca si fericirea. Ceva care urma sa mi se intimple, ceva nu cu caracter de revelatie – ci ceva care urma sa-mi deschida orizonturi nebanuite, care sa-mi schimbe calea si calitatea vietii. Si n-a venit, sau poate ca a venit si nu m-a gasit acasa, sau poate ca am trecut pe linga acel ceva fara sa-l observ. Am avut parte de un itinerar existential banal si rectiliniu, fara cotituri spectaculoase, fara schimbari de directie. Punctat de clipe razlete de fericire sau mai curind de satisfactii, de orgolii gidilate, de bucuria implinirilor profesionale. Oare suma acestora sa fie fericirea?
Un conglomerat de mici satisfactii, de mici bucurii? Trecatoare, perisabile, repetabile, reversibile si iar perisabile? Unele idilizate, idealizate azi, in amintire. Ce cosmetician iscusit e memoria! Cum se pricepe sa aureoleze banalul! Da, am trait frinturi de fericire, o ardenta prima dragoste adolescentina, cursurile olimpiene ale lui Tudor Vianu, o căsătorie armonioasă care a rezistat cu brio 60 de ani, calatorii – prima vizita la Londra, Parisul, Venetia, Coasta de Azur, clipe de catharsis la Vatican, in mari muzee si catedrale ale lumii, multa muzica, mindria cronicilor elogioase la traducerile mele, satisfactia unei munci pasionante, apreciate. Toate insa contracarate, neutralizate, uneori aproape anihilate de antiteze ale fericirii: boli, operatii, razboi, morti tragice ale celor dragi, esecuri, dezamagiri, traume si spaime, insingurari. Care pe care? Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele. Numai ca cele rele nu prea sint lavabile, iar cele bune nu sint adunabile. Si mai cred ca exista o vocatie a fericirii, vocatie de care eu sint lipsita. Ca sa poti cunoaste fericirea, trebuie, in primul rind, sa te simti bine in pielea ta, sa te ai bine cu tine insuti, sa te placi. Or, eu nu m-am placut niciodata, nu sint genul meu. In tinerete eram framintata de felurite complexe, care s-au atenuat, dar n-au pierit total. Complexele (a nu se citi complexitatea) constituie una dintre ratiunile pentru care nu ma plac. Nu ma iubesc. De cind ma stiu, mi-am iubit foarte-aproapele mult mai mult decit pe mine insami. Asa incit n-am putut oferi fericirii un sediu prea ospitalier.
Mehh: Sperind ca in urmatoarele intilniri ale noastre vom aborda si alte subiecte la fel de interesante incheiem aici interviul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!
Trimiteți un comentariu